Incredibil! Cele mai ABSURDE TAXE din ISTORIE
Autor: Dana Mihai pe 28 feb, 10:23 | Articole recomandate

UE vrea un acod cu SUA privind suspendarea TAXELOR vamale

Începând din Evul Mediu au existat foarte multe taxe absurde care, din fericire, au disparut în mare parte. Multe dintre ele au fost introduse pentru creșterea veniturilor sau pentru a încuraja schimbarea sociala. Dintre acestea, taxa pe lașitate este una dintre cele mai absurde taxe percepute vreodată, însă și celelalte exemple sunt aproape la fel.

Taxa pe BARBĂ

Petru cel Mare, Țarul Rusiei între anii 1682 și 1725, a introdus această taxă în 1705. Erau vizați doar bărbații care purtau barbă. Scopul principal al taxei era modernizarea Rusiei. Însă, mai mult decat atat, țarului îi displăceau în totalitate bărbile. De aceea, bărbații care totuși plăteau taxa și purtau barbă, erau constrânși în același timp să poarte cate o medalie care atestă în mod public că bărbile lor sunt foarte ridicole.

Taxa pe FEREASTRĂ

Această taxă a fost introdusă în Anglia în 1696 în timpul lui William al III-lea, a fost inițial formulată ca o metoda de taxare pentru cei care se eschivau de la plata taxei pe venituri. A fost desființată în 1851, dar efectele ei se mai observă și astăzi în Marea Britanie, întrucat multe dintre clădirile din acea perioadă au ferestrele baricadate cu cărămizi, o practică obișnuită pentru clasa mijlocie de atunci.

Taxa pe URINĂ

“Pecunia non olet”, adică “Banii nu au miros“, este rezultatul unei mãsuri adoptate de împãraţii Nero şi Vespasian, în secolul I d.Hr., mai exact este o taxă perceputã pe colectarea de urină. Clasele de jos ale societăţii romane întrebuinţau oale golite apoi în haznale. Lichidul era dupã aceea colectat din latrine, servind drept un material preţios pentru o serie de procese chimice: era folosit la argăsire, drept ingredient pentru detergenţi, conţinutul de amoniac ajutând la curãţarea şi albirea togilor din lână. Când fiul lui Vespasian, Titus, s-a plâns de natura dezgustãtoare a acestei taxe pe urinã, tatãl sãu a rostit celebra expresie. Expresia are o largã răspândire şi astăzi, pentru a arăta că valoarea banului nu este afectată de originile sale.

Taxa pe LAȘITATE

În Evul Mediu bărbații aveau două mari responsabilități: să-și iubeacă Regele și să își iubească Biserica. Cei care nu doreau să plece la război pentru Rege, aveau de plătit o taxă “de lașitate”. Banii s-au colectat începând cu domnia lui Henric I (1100 – 1135) și inițial era o taxă decenta. Regele Ioan este cel care a triplat suma colectată și a început să taxeze până și cavalerii veterani atunci când pur și simplu nu luptau pentru că nu se purtau războaie. Conflictul dintre rege și cavaleri în această problemă a dus în parte la instituirea Magna Carta.

 


Articole recomandate Vezi toate articolele