Mircea Coșea: Drobul de sare și Meșterul Manole
Autor: Mircea Cosea pe 05 aug, 20:17 | Articole recomandate
Exclusiv

Analistul economic, Coșea Mircea

Pentru cine mai este interesat de dezbaterea economică a devenit foarte greu să poată desluși prin parcurgerea ei altceva decât obsesia dezastrului care va veni, care va fi îngrozitor, care va depăși orice imaginație, care va fi de zeci de ori mai distrugător decât orice altă criză cunoscută până acum  și care, evident, ne va fi fatal.

Multe din aprecierile apocaliptice ale analizei românești nici nu sunt originale, fiind mult influențate de analizele individuale ale unor ” reprezentanți” ai finanței și băncilor internaționale , punctele de vedere oficiale ale acestor instituții find rare și mult mai ponderate.

Se verifică din nou vechea constatare a lui Andre Malraux conform căreia nenorocirea este mai bine citită decât bucuria. (” un malheur vaut mieux lire qu’une joie”). Bombardarea cu mesaje și analize apocaliptice se dovedește a fi o cale sigură spre celebritate și participare non stop la talk show-uri televizate, numai că este și o cale sigură spre deprofesionalizare.

Economistul, mai ales atunci când se dorește a fi analist își dovedește profesionalismul nu prin constatarea stării de fapt a economiei și, eventual ,a dezastrului care va urma ci prin capacitatea de a oferi soluții pentru preîntâmpinarea dezastrului și chiar a evitării lui. Din păcate, nu se dau soluții și nu apar scheme sau măcar propuneri de măsuri și politici economice menite să demonstreze că ” analiza” nu este doar constatativă ci și constructivă.

Chiar azi, am citit o foarte lungă dar interesantă analiză scris de o doamnă fost ministru al finanțelor care ne demonstrează că valul doi al pandemiei va duce la o creșterea și mai accentuată a șomajului. Oare credea cineva că va duce la o scădere a șomajului !? Chiar dacă poate cineva chiar așa credea, nu ar fi trebuit să aflăm cum vede și cum crede autorul analizei că va fi posibilă o reducere a șomajului. Ce propuneri ar avea în acest sens, având în vedere experiența și competența dovedite ale domniei sale ? Este ca acel joc ștrengăresc al unor copii care sună la ușa casei și apoi fug.

Tot azi, câteva sit-uri publică reacția unui alt economist cunoscut ( unii îl numesc chiar celebru) care face o comparație de cifre privind rezultatele guvernării , ajungând în mod corect la concluzia că ne așteaptă o tragedie dar în loc de propuneri sau măcar de o opinie privind o posibilă remediere a situației, domnia sa încheie cu un ton ex catedra : v-am avertizat, să nu-mi spuneți că nu v-am spus.

Un alt economist pe care il apreciez mult, creator de  studii și programe publică o analiză în care constată că actuala guvernare a distrus industria turismului, aducând grave daune economiei pe ansamblu. Corect și adevărat dar nu prezintă măcar o schiță de măsuri sau politici apte de a revigora turismul deși este unul dintre puținii care ar putea elabora acum așa ceva.

Mi-am permis să dau aceste exemple pentru că reprezintă nu persoane ci personalități ale analizei economice românești pe care le stimez dar și de la care am pretenția unei contribuții profesioniste și inteligente la efortul pe care gândirea economică românească ar trebui să-l facă în contextul unei iminente crize.

Cu tot respectul, trebuie să spun că mă dezamăgește atitudinea lor și a multor alți analiști de valoare care se comporta ca ” drobul de sare”. Par a fi înlemniți într-o situație fatalistă, așteptând fără nicio reacție să le cadă drobul de sare în cap. Știu unde este drobul de sare, îi cunosc greutatea și puterea de cădere dar ..atât. Nu îi interesează nici cum să facă pentru a elimina drobul și nici măcar cum să se ferească de căderea lui.

După părerea mea, acest comportament are o explicație care poate schimba radical datele problemei : lipsa de reacție creativă se explică prin dezinteresul total al politicienilor care sunt actualmente la conducerea țării față de opiniile și părerile existente în societate. Este o expresie a radicalismului politic care transformă dialogul în monolog și blochează orice posibilitate de consens pe problematica de interes național.

În astfel e condiții, analizei neangajate sau din opoziție nu i se acordă dreptul de a fi consultată sau de a dezbate liniile directoare ale unor strategii ce vizează întreaga populație, nu doar membrii unui partid, ce vizează o perioadă mai îndelungată decât cea a unui exercițiu electoral.

Programul tandemului guvern-președenție ” Reclădirea României” este un exemplu solid în acest sens. Este un program care vizează interesele întregii națiuni pe o perioada de până la zece ani dar nu a fost în dezbatere publică, nu a atras în discuție specialiști și organizații civice, nu a fost discutat la nivel parlamentar sau al consiliului economic și social. Este un program doar al unui partid care însă se pretinde a fi o strategie de dezvoltare pentru o întreagă națiune.

Nu este exclus ca acel comportament de drob de sare , de reținere în a formula propuneri sau programe să se explice prin sentimentul de marginalizare pe care îl au analiștii care nu sunt în tabăra puterii și care percep prin intermediul perpetuului război politic românesc o realitate umilitoare, aceea a recunoșterii inteligenței și profesionalismului numai prin culoarea carnetului de partid.

Se consideră că realitatea este oarecum sinonimă cu actualitatea. În cazul de față nu este adevărat. Excluderea gândirii economice neangajate sau de opoziție din dezbaterea publică nu este o caracteristică a realității de azi. Ea este practicată de mai bine de treizeci de ani, fiind o consecință devenită   caracteristică permanentă a luptei politice dâmbovițene.

Lipsa de colaborare, dezbatere și chiar consens pe marile probleme ale României este un grav handicap pe care îl avem în găsirea mijloacelor și politicilor de relansare economică și, mai ales, de pregătire a economiei și a populației pentru perioada extrem de dificilă pe care ne-o va impune iminenta criză economică postcoronavirus.

Suntem zi de zi, ceas de ceas bombardați informațional pe tema pandemiei. Se spun multe  și mărunte de către persoane multe și mărunte dar să reținem ce ne spune persoana cea mai autorizată, președintele României. Domnia Sa ne-a spus de multe ori că doar uniți vom putea învinge pandemia.

Citește și Mircea Coșea: Se zice că la noi orice minune ține trei zile

Are dreptate dar ar trebui să mai adauge : doar uniți vom învinge criza economică ce va veni. În acest moment, mai mult decât de bani europeni avem nevoie de unitate  pentru a trece peste acest moment greu. Avem nevoie de unitatea experienței și profesionalismului specialiștilor indiferent ce angajament politic pe care îl au sau nu îl au aceștia.

Am vorbit de ” drobul de sare” fenomenala alegorie filozofică a lui Ion Creangă dar simt nevoia să fac apel și la balada Meșterului Manole și să ne reamintim toți această extraordinară pildă a condiției a succesului. Succesul cere  sacrificii , la fel cum Meșterul Manole și-a sacrificat soția pentru a reuși clădirea Mănăstirii Argeș.

Sacrificiul de care avem acum nevoie pentru a ” reclădi ” România este cel al războiului politic româno-român. Clasa politică trebuie să sacrifice lupta politică fraticidă pentru a da țării climatul de liniște, încredere și predictibilitate de care are neapărat nevoie.   În actualele circumstanțe interne și internaționale România se află într-o situație atât de periculoasă încât unitatea de gândire a celor care știu și pot să gândească în interesul țării este la fel de importantă ca la 1859.

Te-ar putea interesa și...
Articole recomandate Vezi toate articolele